Cetatea Chioarului

Cetatea de piatră a fost construită pe malul râului Lâpuş aproape de satul Buteasa într-un cot al râului Lăpuș "Cetatea este situată la peste 400 m altitudine, pe șeaua unui deal înconjurat de apa Lăpușului, care realizează la poale un defileu între stânci" (Viorica Ursu, Traian Ursu, 1980). A fost construită de familia Gutkelec probabil pe la sfârşitul secolului XIII. 0 astfel de familie nobiliară exista la curtea, lui Ştefan al V-lea.

În anul 1368 Cetatea a fost în proprietatea regelui Sigismund I al Ungariei care o dăruieşte nepoţilor lui Dragoş, Balc şi Drag, fiii lui Sas-Vodă. Cetatea intră apoi în posesia familiel Dragfy pănâ la 1555 când o ia în stăpânire Gheorghe Bathory odată cu domeniile aparţinătoare.

În 1566 când se întocmeşte Urbariul cetăţii, aflăm că Cetatea avea 12 voievodate. În voievodatul Szurduk-Kopalnic erau incluse toate satele comunei Copalnic Mănăştur, exclusiv Curtuiuşul Mic. Preluca nu era atestată decât la 1603. Voievod era Kapolnak (Copălnicean) Gheorghe.

În 1599 Cetatea Chioar şi Hust intră sub stăpânirea lui Mihai Viteazul, unificatorul principatelor romane. La acea data, Chioarul devine district - parte a unui comitat (judet) cu o anume autonomie. Acests pune peste Chioar în cetate pe Aga Lecca.

După 1662, Mihai Teleki este numit în funcția de căpitan al Cetății Chioar, ulterior familia extinzându-și influența asupra întregului ținut. Spre sfârșitul secolului, răscoala lui Rákoczi mătura Transilvania, iar chiorenii profită de ocazie și se ridică împotriva lui Teleki. După Pacea de la Satu Mare (1711), "autoritățile nobiliare austriece hotărăsc dărâmarea Cetății Chioar, pentru a se evita regruparea aici a forțelor antihabsburgice", fiind dărâmată cu tunurile în 1718.

La 1682-1691 satele din jurul Cetăţii formau districtul autonom al Chioarulul în frunte cu un căpitan, având un teritoriu de 1089 kmp. În 1713 Cetatea este distrusă de către austrieci drept pedeapsă, pentru participarea locuitorilor la răscoala lui Francisc Rakoczl al ll-lea. Cetatea ajunge la mare înflorire după reorganizarea domeniului, dar la 1876 districtul Chioar se desfiinţează şi o parte din sate trec la judeţul Satu Mare şi,o parte la Solnoc-Dăbâca (20 şi ţineau de plasa Copalnic Mănăştur şi judecătoria Târgu Lăpuş (Lăpuşul Unguresc)).

Toate satele districtului Chioar, erau sate româneşti cu excepţia satelor Berchez şi Lăpuşel. Iniţial cetatea era regală, mai apoi imperială şi mai târziu devine fiscală, stăpânită obişnuit de principii înşişi. Voievozii în cadrul domeniului sunt supuşi şi ei rândul lor, stăpânului feudal având faţă de acesta îndatoriri feudale de ordin administrativ şi militar. Satele aveau, de regulă, juzi în fruntea lor, subordonaţi voievozilor.